Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
0Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.
Ionuț Mihăilescu este elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Ioniță Asan” din Caracal (Olt) și a fost admis deja la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, una dintre cele mai râvnite. Este singurul notat cu 10 dintre candidații care au susținut de curând probele, rezultatul său de excepție fiind făcut public pe site-ul Colegiului Național „Ioniță Asan” Caracal.
„Încă un an cu rezultate excepționale ale elevului Ionuț Mihăilescu! După ce a obținut locul I Ia Olimpiada județeană de matematică a fost admis PRIMUL cu media 10 la Facultatea de automatică și calculatoare din cadrul Politehnicii București!
Bravo Ionuț!!
Felicitări doamnei profesor de fizică Pîrvan Aurelia!
Felicitări domnului profesor de matematică Titu Vîrban!”, este mesajul școlii.
Profesorul său de Matematică a declarat, pentru „Adevărul”, că surpriza a fost nu că Ionuț a reușit să ia 10, ci că este singurul din țară care a înregistrat această performanță.
„E un copil deosebit. El a fost și la olimpiade, iar olimpiadele la ei (n. red. – la Politehnică) sunt 10% din punctaj, cine nu are olimpiade ia maxim 9 la admiterea aceasta, chiar dacă ia 10 la examen. Materia coincide puțin și cu cea de la Bacalaureat, au o culegere din care copiii lucrează teste grilă. (...) Sunt câteva probleme care fac diferența, ca și la BAC, subiectele de la punctul C. Diferența între BAC și facultate este că la BAC pentru subiectele grele, care au cinci puncte, copiii pot fi punctați pentru ce au reușit să facă, în schimb aici, dacă n-au dus problema până la capăt, primesc zero puncte din 10, fiecare problemă are 10 puncte”, a detaliat profesorul Titu Vîrban.
Concurența a fost acerbă și în acest an, al treilea - explică profesorul - de când se organizează preadmitere urmându-se exemplul facultăților din străinătate.
„Este o facultate foarte serioasă, în ultimii ani au fost foarte mulți concurenți pe loc. Acum au fost 2.000 la Calculatoare, unde a luat el, și încă 1.500 la Electronică și Telecomunicații. A fost singurul cu 10 din 3.500 candidați. Nu a mai reușit nimeni, pentru că se duc mulți copii la Automatică la București, chiar este o facultate renumită, foarte căutată”, a adăugat profesorul.
„Exemplele din familie contează pentru copii”
Elevul de 10 (a încheiat primii trei ani de liceu cu media 10 și cel mai probabil media va fi 10 și în clasa a XII-a) este printre din ce în ce mai puținii copii capabili de performanță care aleg să rămână în țară.
Ionuț Mihăilescu a luat această decizie în ciuda faptului că unul dintre membrii familiei, unchiul său care l-a susținut în anii de școală, tot absolvent de Politehnică, este în prezent profesor universitar în Australia.
Ionuț a fost inspirat de unchiul său, însă cel mai mare merit în susținerea elevului îl are, crede prof. Titu Vîrban, bunica băiatului.
„Bunica lui Ionuț care știe Teorema lui Lagrange și Legile lui Kirchhoff”, o descrie profesorul, precizând că nu este deloc o exagerare și că bunica a lucrat cot la cot cu Ionuț, motivându-l.
„Familia, exemplele din familie, contează pentru copiii aceștia. Să aibă exemple și familia să-i susțină”, mai spune profesorul Vîrban că ajută mult în devenirea unor copii înzestrați.
Olimpic la Matematică, Fizică și Chimie
Ionuț a fost cucerit de cifre încă de la grădiniță, când a învățat tabla înmulțirii. La finalul clasei a IV-a, a dezvăluit bunica băiatului, învățătoarea le-a înmânat copiilor o coală pe care, în prima zi de școală, îi îndemnase să deseneze ce le place lor să facă.
„Nu i-a plăcut nimic mai mult decât Matematica. În clasa a IV-a, când s-au despărțit de doamna învățătoare li s-a dat prima coală de hârtie în care în prima zi de școală fiecare au scris, au desenat, au făcut ce-au vrut. Ei, nepotul meu scrisese cifră peste cifră, o pagină întreagă numai cifre. Și scrie și cu mâna stângă, e stângaci. Toată pagina pe care i-a dat-o ca amintire era numai cifre. Chiar a menționat atunci: <Ionuț o să ajungă omul cifrelor, o să-i placă Matematica, magia numerelor>”, a dezvăluit Ioana Mihăilescu, bunica lui Ionuț.
În clasa a VI-a, Ionuț a descoperit însă și Fizica, iar în anul următor Chimia, care, la fel, l-au incitat să caute și să descopere mai mult. A mers la multe concursuri, a câștigat etape județene, a reprezentat județul și la etapele naționale. De fiecare dată bunica i-a fost partener de antrenament acasă și colegă de drum la competiții.
În liceu, Ionuț s-a concentrat pe Fizică și Matematică, iar la Matematică a excelat. În clasa a XI-a a ajuns la faza națională (după ce cu un an înainte, deși a îndeplinit punctajul, a pierdut la departajare), iar în acest an, în clasa a XII-a, a ocupat locul I la etapa județeană (cu punctaj sub cel necesar calificării la etapa națională).
„La liceu mă depășise, mai ales că lucram probleme de olimpiade, de concursuri”
Bunica lui Ionuț spune că i-a fost ușor să-l susțină, pentru că încă de foarte mic a avut curiozitate și dorință de a afla lucruri, dar și determinare să lucreze și să se perfecționeze.
Ioana Mihăilescu, astăzi pensionară, a fost contabil, tot om al cifrelor. Și-ar fi dorit mult să urmeze cursurile unei facultăți, însă vremurile au împins-o să învețe mai repede o meserie. Și-a atins în schimb o parte din vis lucrând alături de nepotul său probleme grele și arătându-i că se poate.
„Să știți că pentru mine a fost foarte ușor, pentru că a fost un copil foarte cuminte, înțelegător, ascultător. Am cooperat, am discutat absolut tot, iar în privința școlii am stat, din clasa I și până acum, am stat lângă el efectiv și am lucrat zi de zi cu el. Acum, la liceu, mă depășise, mai ales că lucram probleme de olimpiade, de concursuri. Acestea mă depășiseră, clar. Dar faptul că stăteam și-i mai dădeam câte o idee... (...) Îl impulsionam mai mult. Până în clasa a VII-a, a VIII-a, lucram efectiv cu el și ne întreceam în rezultate, ne confruntam să vedem cine a greșit”, a dezvăluit bunica elevului.
De la bunica sa, Ionuț nu a primit doar sugestii despre cum poate aborda problemele de Matematică și de Fizică, ci și sfaturi care să-l ghideze în viață. Au discutat mult și despre admiterea la facultate, despre decizia lui de a alege Politehnica București.
„L-am întrebat dacă-i place, pentru că i-am explicat că dacă nu faci ce-ți place, nu se leagă lucrurile. Lui îi place, asta e totul. Îi place foarte mult. Îi place să lucreze la calculator, îi place să rezolve probleme”, s-a convins Ioana Mihăilescu.
Admite că o bună parte din ce a reușit Ionuț până acum i se datorează, dar este o datorie a părinților, a bunicilor, să-și susțină copiii, crede bunica.
„Mi-am dat seama că dacă tu, ca părinte, ca bunic, te implici în viața copilului, n-are cum să nu reușească. Dar, trebuie, într-adevăr, să fii tenace, să continui munca, să nu dai înapoi deloc. (...) Părinții sunt datori să le insufle această dragoste, pasiune, pentru ceea ce vor ei, ce le place”, a dezvăluit Ioana Mihăilescu secretul reușitei.
„Se învață carte la Politehnică în București, ca să mai pleci”
Elevul Ionuț Mihăilescu și-a îndeplinit acum obiectivul pentru care muncește încă din primul an de liceu. De atunci s-a decis că va da admitere la Politehnică, iar model i-a fost unchiul său, absolvent al aceleiași instituții de învățământ superior.
Despre performanța de a reuși punctajul maxim nu vorbește foarte mult.
„Subiectele mi s-au părut destul de dificile, ce-i drept, dar am și muncit ca să pot să le rezolv. Comparativ cu alți ani cred că s-a dat puțin mai greu, am văzut că și notele au fost mai mici, chiar dacă au fost candidați mai mulți, am fost 12 pe loc”, a spus Ionuț.
Deși are și certificarea Cambridge, nu s-a gândit niciun moment să încerce admiterea și la o universitate din străinătate, iar asta nu pentru că nu ar fi avut încredere în șansele lui, ci pentru că „mi se pare că se învață deja destul de bine carte la Politehnică în București, să mai pleci”.
Bucureștiul îi place, chiar dacă i se pare puțin cam aglomerat, însă „mult mai mult îmi place Caracalul”, recunoaște Ionuț.
Nu știe exact ce va urma după facultate, nu exclude complet o specializare în străinătate, dar crede că poate reuși, după ce-și finalizează studiile, să aibă o carieră în România.
Se încarcă comentariile...
