Ciocănești, satul-muzeu cu case încondeiate. Reportaj din Ținutul Dornelor, locul de poveste al României FOTO
0În Ținutul de poveste al Dornelor se ascunde un sat unicat în România, Ciocănești, unde fiecare casă este pictată cu modele inspirate după costumele populare sau după ouăle încondeiate.
O plimbare prin Ciocănești, din inima Bucovinei, situat la aproximativ 20 de kilometri de Vatra Dornei, este o aventură în lumea satului de altădată. Fiecare casă are fațada pictată cu motive geometrice sau florale, inclusiv sediile școlii, grădiniței, dar și al Poliției.
Locul de poveste are o istorie de poveste. Legenda spune că numele satului vine de la „ciocănari“, adică făuritorii de arme din vremea marilor voievozi, și că însuși marele voievod Ștefan cel Mare a biruit turcii cu o armă făcută în Ținutul Dornelor, respectiv buzduganul cu colți. O altă legendă spune că Ştefan cel Mare a stabilit locul de altar al Mănăstirii Putna slobozind în văzduh o săgeată făcută de ciocănarii acestor meleaguri.
Un design moștenit
Totul a început în anul 1948, la scurt timp de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Leontina Țăran, o localnică, a scos un model de pe costumul popular și, cu ajutorul unui zidar, l-a transpus pe casă. La scurt timp, ideea a fost copiată și de alți vecini și așa s-a ajuns ca majoritatea locuințelor să fie pictate cu diverse modele, satul devenind muzeu în aer liber.
Marilena Niculiță, directorul Muzeului etnografic din Ciocănești, a povestit pentru „Weekend Adevărul“ cum a devenit satul din Ținutul Dornelor unul de poveste: „Casa Leontinei Țăran a devenit un muzeu. Când și-a renovat casa a dorit să și-o înfrumusețeze cu motive populare. Un zidar din localitate a scos un model de pe costumul popular, apoi a făcut un șablon din lemn, a aplicat un strat de ciment și ipsos în relief, a pus șablonul și a sculptat cu dalta în ciment. Apoi, a vopsit modelele în culori sobre“.
Rezultatul a plăcut și altora și tot mai mulți localnici au apelat la serviciile zidarului pentru a-și înfrumuseța casele. Așa se face că în 2003, Ciocănești a fost declarată comună-muzeu.
Tot atunci s-a emis și o hotărâre de consiliu local care prevedea ca toți locuitorii să-și facă fațadele. Primăria oferă materialele necesare, iar proprietarii achită doar manopera.
În prezent, lucrările sunt realizate de descendenții zidarului care a înfrumusețat casa Leontinei în anul 1948. „Pe case întâlnim aceleași motive ca și pe ouăle încondeiate sau pe costumele populare. Avem motive stelare reprezentate de calea sau cărarea rătăcită, drumul nesfârșit care reprezintă infinitul, simbolul apei curgătoare, rombul sau pătratul care semnifică înțelepciunea, cercul înseamnă ciclul vieții sau cele patru anotimpuri, iar spicul de grâu, bogăția. De regulă, predomină motivele geometrice, dar se mai regăsesc și câteva florale“, explică Marilena Niculiță.
Bucovina dispărută
Tradițiile s-au păstrat nu doar în privința fațadelor caselor. Directoarea Muzeului etnografic din Ciocănești ne spune că în aproape fiecare locuință s-a păstrat câte o cameră așa cum arăta pe vremea bunicilor. O astfel de cameră este recreată și la muzeul din inima satului, unde descoperi o Bucovină dispărută. Fiecare colț spune o poveste a ținutului și a vechilor ocupații ale bucovinenilor: creșterea animalelor, mineritul şi plutăritul. „Avem sala plutașilor, aici fiind singura zonă unde se mai plutărește în scop turistic din România. Plutăritul s-a oprit în anul 1969 odată cu construirea barajului de la Bicaz. Înainte, lemnul se transporta pe apă chiar și până la Galați, la un singur transport fiind încărcați 450 de metri cubi“, ne explică Radu Ciocan, primarul comunei, care ne-a fost ghid la muzeu.
Acum, doar turiștii mai coboară vara cu pluta pe Bistrița. De profesie inginer minier, s-a implicat personal în amenajarea muzeului și a reprodus la dimensiuni naturale un abataj de mină de mangan cu tot cu armăturile din lemn.
Tot în muzeu pot fi admirate obiecte care se foloseau la prelucrarea fierului, în țesătorii sau la stâne. Expoziția mai cuprinde măști populare pentru obiceiurile de iarnă, lăzi de zestre, dar și foarte multe imagini din lumea de altădată a satului.
Ou încondeiat cu ceară naturală
Satul unic în Europa nu-și atrage călătorii doar prin peisajele de basm care înconjoară localitatea sau prin frumusețea caselor. Aici, anual, au loc mai multe festivaluri. Înaintea Sărbătorilor de Paște se desfășoară Festivalul Naţional al Ouălor Încondeiate, care în acest an a debutat la 21 aprilie, cu cea de-a XIX-a ediție. În mijlocul verii, în luna august, au loc Festivalul Naţional al Păstrăvului și Săptămâna Plutăritului, iar în decembrie, turiștii sunt așteptați la Festivalul Obiceiurilor şi Tradiţilor Populare.
În mijlocul așezării cu peste 1.500 de suflete există Muzeul Național al Ouălor Încondeiate, care a fost deschis la 17 noiembrie 2007. Primele exponate au fost ouăle încondeiate și alte obiecte vechi, prețioase, pe care oamenii le aveau în gospodării, păstrate din generație în generație. În prezent, muzeul deține o impresionantă expoziție de ouă încondeiate, care au fost strânse din tot Bazinul Dornelor și care sunt păstrate în peste 40 de cutii – fiecare piesă cu istoria ei.
Pe lângă ouăle încondeiate recent, se află și unele foarte vechi, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Cel mai vechi ou din expoziție are peste 100 de ani. „Este un ou încondeiat la Ciocăneşti cu ceară naturală de albine, scufundat în baia de culoare, şi face parte din colecţia donată de Novac Norbert Ioan. Pe acest ou se regăsesc diverse simboluri: linia verticală şi linia orizontală, care reprezintă viaţa, respectiv moartea, spicul de grâu care semnifică bogăţia, linia dreaptă simbolizează destinul, linia în dinţi de ferăstrău reprezintă binele şi răul, linia dublă simbolizează eternitatea, pătratul reprezintă inteligenţa, rombul – înţelepciunea, spirala – timpul, crucea – cele patru anotimpuri, simbolul soarelui, steaua în opt colţuri, cârja ciobanului“, explică Marilena Niculiţă.
Se încarcă comentariile...
